7 tipuri de influenceri. Faimoșii de fațadă vs. formatorii de opinie | The Do-Better Manual (II)lectură de 12 minute 1

Se zice că avem un cult al celebrității, la nivel de societate. Pornind de la fețele princiare și de la actorii din generația old Hollywood până la vedetele din reality show-urile de acum, mereu a existat o anumită fascinație față de cei care păreau să fi câștigat loteria genetică sau să aibă o aură de legendă, într-un fel sau altul.

Vraja celebrității rămâne, însă regulile jocului s-au schimbat pentru totdeauna. În trecut, era nevoie să te naști în familia potrivită sau să-ți aștepți șansa norocoasă pentru a fi descoperit. Acum, rețelele sociale ne oferă o expunere fără precedent, iar oricine își dorește poate să pășească în lumina reflectoarelor.

De ce privim spre influenceri cu atenție și îngrijorare?

În mod normal, egalitatea de șanse nu poate decât să ne bucure. Doar că, într-o lume a vitezei, în care prea multe opțiuni concurează pentru atenția noastră ș-așa limitată, faima se câștigă sau se pierde cu aceeași ușurință, de pe o zi pe alta. În speranța de a dobândi, peste noapte, efemera notorietate și de a rămâne relevanți, nu puțini sunt cei care s-au compromis în văzul tuturor. 

Astfel că, în mod oarecum nedrept, întreaga „branșă” a influencerilor a dobândit o reputație care lasă de dorit. De fapt, nu prea mai putem să auzim acest cuvânt fără să emitem o judecată de (non)valoare.

Și totuși, termenul „influencer” a fost consemnat pentru prima dată în 1662, cu sensul de „persoană care inspiră și ghidează acțiunile altora”. Cu toții influențăm, într-o oarecare măsură, atitudinile și alegerile celor din jur, chiar dacă e vorba de un cerc mai restrâns de cunoștințe. Iar această abilitate, atunci când este folosită pentru a înclina balanța înspre bine, e mai mult decât binevenită.

Problema apare atunci când numărul de followeri de pe social media ajunge să fie mai important pentru acești influenceri decât responsabilitatea pe care ei și-o asumă, pentru cuvintele și acțiunile lor. De fapt, acestea ar trebui să fie direct proporționale. Vorba aceea, „with great power comes great responsibility”. Sau, ca să-l parafrazăm pe Will Smith, cu toții am făcut prostii la vremea noastră, dar nu în fața întregii lumi.

Ce tipuri de influenceri cunoști?

Probabil că ai în cercul tău de cunoștințe măcar două sau trei persoane care sunt (sau cred că sunt) influenceri pe rețelele sociale. Așa cum povestește și Luvvie Ajayi Jones, în cartea ei I`m Judging You: The Do-Better Manual, unii oameni ajung să se identifice atât de mult cu statutul lor de influenceri de pe rețelele sociale, încât nu se mai pot detașa de această „titulatură” nici în viața de zi cu zi.

Imagine: Semcoop.com

Luvvie identifică 7 astfel de tipuri de influenceri:

Obsedatul de cifre – în orice context și moment al conversației, el va găsi o cale de a menționa „subtil” exact câți followeri are pe toate platformele și cât de apreciat este. 

Brandul – ia prea în serios faptul că este o persoană publică și se comportă ca și cum ar fi în permanență în lumina reflectoarelor. Deși e bine să fii autentic, e cel puțin straniu să vorbești cu familia ta ca și cum ai da un interviu, 24/7.

Vedeta închipuită – presupune că toată lumea o urmărește și îi știe fiecare pas și moment din viață, doar pentru că e oarecum cunoscută pe rețelele de socializare. E jignită când constată că nu e așa, ca mai apoi să se plângă de „povara celebrității”.

Tu știi cine sunt eu?! – abuzează de (re)numele lui, pentru a lansa amenințări și a pretinde să fie tratat regește în orice context. Căci altfel, se va folosi de bruma lui de notorietate pentru a distruge pe oricine l-a dezamăgit vreodată. 

Mereu surprinzătorul – știm cu toții măcar o persoană extrem de încrezătoare (ba chiar arogantă) în declarațiile din mediul online, dar ușor de intimidat în viața reală. Sau invers. Și mai rău, cunoaștem măcar un ipocrit care nu trăiește deloc după valorile pe care le afișează pe rețelele sociale.

Revoluționarul – activistul social care își folosește popularitatea pentru a produce o schimbare în bine. Deși n-am putea spune vreodată că este enervant, problema lui este că pare să poarte pe umeri toate problemele umanității și nu știe când să apese butonul de pauză.

Pionierul – are impresia că a inventat tot ce ține de mediul online și înregistrează tot ceea ce spune drept marcă autorizată. (™). Crede că toată lumea vrea să îi fure ideile și petrece mai mult timp protejându-le decât lucrând la ele.

E de înțeles, totuși, cum de acești influenceri nu mai reușesc să se disocieze de identitatea pe care și-au creat-o online.

Până la urmă, nu e ușor să-ți construiești o imagine prin care să atragi și să menții atenția „publicului”, pentru un timp mai îndelungat decât cele 15 minute de faimă proverbiale. Mai ales într-o lume în care toți par să-și dorească același lucru.

În plus, atunci când „trăiești” atât de mult în spațiul virtual, stima de sine ajunge să fie strâns legată de validarea pe care o primești (sau nu) pe conturile de socializare. Like-uri vin la pachet cu o doză bună de dopamină și dau dependență, iar comparațiile constante cu toți cei care par mai interesanți, mai frumoși și mai de succes pot duce la depresii severe. Pentru mulți dintre noi, aprecierea primită în mediul online este, într-adevăr, măgulitoare. Pentru cei care aspiră la notorietate cu orice preț, aceasta este vitală.

Așadar, pentru a se menține relevanți, influencerii se simt presați să ofere conținut în mod constant. Însă nu orice tip de conținut, ci unul care să fie pe placul fanilor. Pentru că, atunci când validarea din partea unor necunoscuți este percepută ca fiind esențială, riscul de a pierde followeri devine un coșmar.

Influenceri ca formatori de opinie vs. influenceri ca formă fără fond

În aceste condiții, a ieși din tipare și a-ți folosi capitalul de imagine pentru a produce o schimbare, cât de mică, devine un act de curaj. Dar tocmai aici se face diferența dintre influencerii care ajung să fie formatori de opinie și influencerii care sunt doar un produs al rețelelor sociale.

Formatorii de opinie de pe rețelele sociale

Cei din prima categorie sunt mai mult decât niște nume asociate unor conturi de pe aceste rețele, pentru că au anumite abilități și au cu adevărat ceva de spus. Fie că debordează de creativitate sau sunt niște povestitori înăscuți, ori poate că au un spirit analitic deosebit, pe acești oameni îi urmărim cu plăcere pentru că ne oferă ceva mai mult decât imagini „aspiraționale” și versiunea perfectă a unei realități trunchiate.

Acești formatori de opinie vor fi mai înclinați să aducă în discuție și nereguli sau chestiuni importante pentru societatea în care trăim, dincolo de propria imagine, cu riscul de a atrage critici. În cuvintele Dianei Cosmin (Fine Society) – „Să fii <<influencer>> înseamnă să crezi cu adevărat în niște lucruri pe lumea asta”. Conexiunea care se creează, în timp, între acești influenceri și comunitățile lor este una reală. Astfel că publicul acestora îi va urma, dacă ei vor decide să schimbe platforma sau să realizeze ceva în offline.

Influencerii ca formă fără fond

În schimb, influencerii din cea de-a doua categorie depind de politicile rețelelor sociale pe care sunt prezenți. Dacă FB & Co ar decide să le închidă conturile peste noapte, toată faima dobândită s-ar anula, pentru că prezența lor online nu s-a făcut remarcată prin nimic mai substanțial, decât printr-un număr de followeri.

Știm, probabil, cu toții despre personalitățile de pe Instagram care au fost nevoite s-o ia de la 0, atunci când s-a schimbat algoritmul Instagram sau când conturile le-au fost raportate și închise. Pentru că nu au avut o conexiune reală cu followerii, aceștia din urmă nici nu au sesizat când respectivii influenceri nu le-au mai apărut în news feed. Out of sight, out of mind.

Numărul de urmăritori se poate șterge oricând, pe când influența reală rezistă în timp. Bineînțeles, și formatorii de opinie pot fi „anulați”, atunci când comit gafe majore. Doar că, în acest caz, ei pierd pe propria mână, nu din cauza unei decizii externe arbitrare.

Popularitatea este un privilegiu

Desigur, influencerii nu sunt obligați să-și expună punctul de vedere, atunci când apar conflicte sau crize de interes public. Însă uneori, așa cum precizează și Luvvie, a lua sau nu cuvântul dintr-o postură privilegiată devine o chestiune de etică. Mai ales atunci când acele crize afectează în mod direct comunitățile pe care formatorii de opinie le-au strâns în jurul lor.

„Noi, cei care avem platforme publice, fie că suntem scriitori sau entertaineri, ne aflăm în poziții de putere. […] Nu-i înțeleg pe cei care sunt atât de preocupați de propriul „brand”, încât nu vor să vorbească decât despre nișa lor. Oamenii se tem de critică, însă uneori teama nu justifică tăcerea. Publicul are nevoie să vadă că cei pe care-i susțin sunt ființe umane, nu roboței redând mereu aceeași placă obosită. ”

Luvvie Ajayi Jones

De exemplu, deși nu este obligatoriu, ar fi potrivit ca o personalitate cu o comunitate de mii de femei să atragă atenția asupra nedreptăților care le afectează pe acestea, de la inegalitățile din viața profesională la chestiunea hărțuirii sexuale sau cea a violenței domestice. Asta nu înseamnă că acea persoană ar trebui să-și pună sufletul pe tavă și să împărtășească o traumă personală, dacă nu (simte că) e cazul. Ci ar putea să vorbească despre asociațiile în măsură să ajute sau să își folosească influența pentru a produce o schimbare, măcar la nivel de mentalitate.

La fel, ar fi îmbucurător ca formatorii de opinie ce au parte de susținerea unor minorități sau grupuri discriminate pe criterii sociale, etnice, sexuale ș.a.m.d., să le sprijine pe acestea. Pot face asta spunându-le poveștile și dându-le o voce sau încurajând donațiile pentru cauzele lor. Bineînțeles, și cei ai căror comunități nu sunt direct afectate de problemele aduse în discuție pot să devină aliați ai acestor categorii defavorizate.

Când influencerii își reprezintă comunitățile, toată lumea are de câștigat

Ioana Chicet-Macoveiciuc (Prințesa Urbană) este una dintre scriitoarele care arată că se poate să aduci în discuție subiecte adesea disputate, precum drepturile femeilor sau creșterea copiilor, să promovezi în permanență cauzele care merită mai multă atenție și, în același timp, să menții o comunitate activă și numeroasă. Cu siguranță, nu este ușor, dar este posibil.

Miruna Ioani (Și Blondele Gândesc) a reușit, prin articolele de pe blogul ei, să inițieze schimbarea legislației pentru alăptarea în spațiul public, în România. În schimb, Ana Săftoiu, deși este în primul rând politician, reușește să valorifice rețelele de socializare pentru a promova drepturile persoanelor cu handicap și integrarea lor firească în societate, fie că e vorba de accesul în universități sau în diverse medii de lucru.

Selly, vloggerul adolescent contestat vehement de unii și iubit de alții, a reușit să trateze cu mai multă maturitate chestiunea pandemiei decât mulți influenceri mai în vârstă și, teoretic, mai înțelepți. El a dus o campanie de informare adresată puștilor de vârsta lui, pentru care a cooptat medici, adică pe cei mai în măsură să explice cu adevărat ce se întâmplă.

De asemenea, în ultimele luni am văzut o mobilizare neașteptată din partea influencerilor și a societății civile, cu scopul de a strânge donații pentru dotarea spitalelor din țară.

Cel puțin pentru moment, am realizat cât de mult bine se poate face într-un timp atât de scurt, dacă oamenii își folosesc resursele și notorietatea pentru a produce o schimbare.

Dacă această mobilizare n-ar fi doar un heirup de moment, oare câte s-ar putea realiza? Mai ales dacă și mai mulți influenceri și-ar asuma poziția privilegiată în care se află și ar da tonul. În ciuda temerilor și în ciuda criticilor. Uneori e nevoie doar de un imbold, pentru ca oamenii să strângă rândurile și să mute munții din loc.

__________

Dacă vrei să afli mai multe despre I`m Judging You: The Do-Better Manual, prima parte a recenziei o găsești aici. În plus, la secțiunea Inspirație a acestei pagini, poți citi și despre alte cărți la fel de interesante.

__________

Imagine de copertă: Pexels/Oleg Magni

Alina Opris
Cred în puterea cuvintelor de a clădi punți între minți și suflete, dar și în forța lor distructivă, deopotrivă. O prefer și o aleg (mai mereu) pe cea dintâi. Prefer o frază jucăușă uneia rigide, chiar dacă uneori o scriu și o rescriu până când nimic pe lumea asta nu pare să mai aibă sens. În zilele cu mult soare deasupra Timișoarei, îmi iau inima-n dinți și mă duelez cu scrisul și peallie.ro.

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *