Claudiu Jojatu: Am învățat că răbdarea este ingredientul cheielectură de 10 minute 0

Claudiu Jojatu, strateg de comunicare digitală și de brand, Co-fouder Milk & Cookies \ Digital branding studio și Viatadefreelancer.ro, este freelancer-ul pe care ne-am decis să îl intervievăm pentru a-ți oferi câteva insight-uri, perspective despre acest domeniu aflat în continuă dezvoltare.

Claudiu, spune-ne câteva cuvinte despre tine. Cine ești tu? Cum te găsesc zilele acestea pe tine, ca om? Cum ți s-au părut ultimele trei luni din viața ta? Ai învățat ceva din această perioadă?

OMG! O întrebare cu multe întrebări mai mici, dar grele. O să încerc să o iau în ordine:

Claudiu Jojatu este numele, strateg de comunicare digitală și de brand este meseria, Co-founder Milk & Cookies \ Digital branding studio și Viatadefreelancer.ro este pasiunea, pilot de Time Attack este hobby-ul.

Îmi place să fac lucruri faine, încerc să fac lumea mai bună și oamenii din jurul meu mai fericiți. Uneori îmi iese, alteori eșuez cu maxim de succes, de cele mai multe ori îmi iese cât de cât.

Overall, zilele astea sunt bune. În general sunt optimist și asta îmi consumă foarte multă energie în perioada aceasta destul de grea pentru optimiști. Ultimele trei luni au fost un carusel. Sus, jos, sus, jos, sus, jos. În paralel am facut și slalom. Stânga, dreapta, stânga, dreapta.

Slalom printre fake news, oameni care le știu pe toate, oameni care au păreri despre orice, indiferent dacă au habar sau nu, oameni care și-au închis business-urile, oameni care au înțeles gravitatea situației și au făcut eforturi supraomenești de a se reinventa, oameni care au intrat în depresie și oameni care au făcut un milion de lucruri minunate.

Ce am învățat? Am învățat că răbdarea este ingredientul cheie.

Povestește-ne despre traseul carierei tale profesionale. Cum era Claudiu înainte să devină freelancer? Cum a fost tranziția către freelancing? Când ai știut că este ceea ce îți dorești?

Hmmm. Well. Întrebare interesantă la care sper să nu te aștepți la vreun răspuns mega-super-giga wow. Pentru că nu am. Realitatea spune că am ajuns să fiu small business owner fix din cauza, dar și datorită felului meu de a fi.

În primul rand, mereu am avut o problemă cu autoritatea și cu felul managerial de a face lucrurile. Nu am putut niciodată să accept “Faci așa, că așa zic eu!”, ședințele prelungite care puteau să fie un e-mail, discuțiile de water cooler, politics-ul de business mare și să stau închis într-un birou, 9-10 ore (indiferent că am ceva de făcut sau nu), și să mă bucur la 10 zile de concediu pe an.

De când mă știu, am fost curios de cum funcționează lucrurile și aproape mereu am încercat să “Challenge the status quo”. Mi-am căutat mereu locul în societate, locul în comunitate, locul geografic și locul meu alături de mine. Adică liniștea și echilibrul.

Și le-am găsit în business, alături de alți freelanceri care vor să își construiască business-uri de succes (și să evite capcana de a-și pierde și mai mult libertatea și de a ajunge angajați la mai mulți angajatori, aka clienți). Așa s-a născut Viața de freelancer, o comunitate minunată, pe care o iubesc pentru puterea de a se reinventa și de a face lucrurile să se întâmple și care mă face să “be humble”.

Care au fost principalele dificultăți pe care le-ai întâmpinat pe parcusul freelancing-ului? Cum ai reușit să le depășești? Ai avut vreun moment în care te-ai gândit să renunți?

La început, voiam să renunț în fiecare zi. Uneori și de câte 2-3 ori pe zi. Acum vreau să renunț doar o dată pe săptămână. Cea mai mare dificultate a fost și rămâne mindset-ul și creierul meu. Sunt cel mai bun prieten al meu și tind să fiu prea blând cu mine, sunt cel mai al naibii șef al meu și tind să fiu mult prea rău cu mine.

Am zile în care nu am chef să fac nimic și am zile în care muncesc 15 ore pe zi. De multe ori știu ce am de făcut, dar prefer să mă atașez de task-uri mai puțin importante, dar care îmi dau endorfinele pe moment, în loc să mă înham la acele task-uri cu eliberare târzie de endorfine. Adică acele lucruri care își vor arata rezultatele peste 3-4-5 ani. Pentru că sunt un om al momentului și al instant gratification.

Dar am făcut pași mari înainte. Totul s-a schimbat în momentul în care am înțeles despre mine că îmi place să fiu eficient (sau cum îmi zicea prin clasa a VII-a diriginta, profesoara de matematică: ,,Jojatule, tare leneș ești. Sper să îți placă măcar șoferia să câștigi și tu o pâine, să nu ajungi vânzător la magazine” – dacă știa ea că o să îmi placă șoferia, dar nu cum credea ea).

Revenind… Leneș sau eficient. Ia-o cum vrei. Important e că am înțeles asta despre mine, am acceptat asta și am acceptat că sunt șanse foarte mari să nu fac milioane de dolari. Dar dacă voi munci smart, voi putea avea un trai mai mult decât decent, fericit și în care să fac ce îmi place, cu cine îmi place, de unde îmi place. Așa am început să automatizez, să fac proceduri și procese de lucru care să îmi dea predictibilitate, scalabilitate și o imagine cât mai clară a business-ului.

Care este cea mai mare satisfacție profesională pe care ai avut-o până acum?

Super comunitatea Viața de freelancer. As per today, 18 iunie 2020:

  • O pagină de Facebook urmarită de aproape 12.000 de oameni;
  • Un grup de Facebook incredibil de activ și mișto de aproape 5.500 de freelanceri și antreprenori la început de drum;
  • Un site activ și în creștere.

Mulțumesc fiecărui om din aceasta comunitate minunată. Datorită lor, acest proiect a crescut mai mare decât mine. Nu mai este despre noi, 3 freelanceri nebuni care au început un proiect, ci este despre fiecare dintre ei.

Ce faci dacă un proiect nu mai arată așa cum îți imaginai sau doreai tu, la început?

Îmi găsesc butoanele de aroganță și de orgoliu și le dau la minim. Pentru că, în realitate, proiectele (în special cele PRO-BONO, community driven, așa cum este Viatadefreelancer.ro) au tendința să își creioneze propria personalitate, compusă din personalitățile fiecăruia dintre membri. Și este minunat că se întâmplă așa. Pentru că atunci proiectele sunt autentice. Și fix de asta avem nevoie în publicitate. De mai multă autenticitate.

Spune-ne mai multe detalii despre proiectul ,,Viață de freelancer”. Cum a luat naștere și ce planuri de viitor ai?

S-a născut din nebunia mea, a Cristinei Tupiță și a Irinei Botnari. Nebunia de a pune umărul activ la creșterea comunității de freelanceri din România. Oricât mi-aș dori să îți zic o poveste mai mare și mai hollywoodiana, ce am zis la intrebările de mai devreme și nebunia asta au dus la nașterea Vieții de freelancer.

Ce urmează? Habar n-am. Serios. Chiar nu știu. Pentru că istoric vorbind, de fiecare dată când ne-am făcut un plan, nu s-a întâmplat. Așa că preferăm să decidem ce urmează la nivel micro. De la trimestru la trimestru. În momentul de față, am început o campanie de interviuri cu freelancerii super cool de prin Romania și de pe afară, freelancerii scumpi. Pentru că am simțit că există o nevoie de a arăta comunității niște exemple de succes, la care să se raporteze. Să înțeleagă că freelancing-ul este despre a fi un super bun specialist, plătit pe măsura skill-ului pe care îl are.

Cum arată, din punctul tău de vedere, piața de freelancing din România? Cum crezi că vor evolua lucrurile?

Mie îmi place. Piața crește, oamenii sunt din ce în ce mai mișto, lumea devine din ce în ce mai mică și poți să începi să lucrezi cu client de oriunde din lumea asta. Baza există. Acum depinde doar de noi ce facem cu ea.

Dacă o persoană ți-ar spune că mâine vrea să își dea demisia și să devină freelancer, ce i-ai spune? Ce ar trebui să aibă în vedere atunci când ia această decizie?

Să nu își dea demisia. Deciziile pripite rareori aduc rezultate bune.

  1. Să facă o serie de proiecte pe lângă job să vadă dacă îi place să lucreze pe cont propriu.
  2. Să înceapă să aibă venituri constante pe lângă job, pentru a avea predictibilitate atunci când își dă demisia.
  3. Să își calculeze de câți bani are nevoie lunar și să își pună la saltea minim echivalentul a 6 luni.
  4. Să facă networking și să aibă în jurul lui o comunitate și un grup de suport. Pentru că e frumos, dar e și greu, uneori urât și uneori foarte frustrant.
  5. Să decidă foarte clar și măsurabil până unde / cât de mult este dispus să meargă, în cazul în care lucrurile nu merg. Care este limita acceptabilă de lucrat pe minus și ce l-ar face să renunțe. Astfel încât să fie pregătit și pentru eventualitatea reală de eșec.

Am observat că ești pasionat de curse de mașini. Ce reguli ale curselor se pot aplica și în business/ freelancing?

Sunt mai multe lucruri care se aplică:

  1. Înțelege ce mașină ai, cât duce și care îi sunt limitele. Pentru că oricât ai vrea, mașina aia nu va putea să treacă peste limitele alea fără investiții. La fel și cu skill-ul, motivația, mintea și corpul. Nu vor trece peste limitele pe care le au fără investiții în ele.
  2. La Romanian Time Attack Challenge, seria de curse la care mă dau eu, este foarte important să încălzești mașina, să dai câteva ture de viteză unde mergi cu mașina în 100%, dar să ai și ture de răcire în care să pregătești cauciucurile, frânele și motorul pentru urmatoarele ture de viteză. La fel și cu freelancing-ul. Nu uitați de turele de răcire.
  3. Strategia este incredibil de importantă. Oricât de puternică ți-ar fi mașina, oricât de bun pilot ai fi, dacă nu știi când să ieși pe circuit cât să prinzi aer curat în față, dacă nu știi cum să îți dozezi eforturile, dacă nu înțelegi ce concurenți ai, pe cine ai în față, pe cine ai în spate, ce puncte forte are și ce puncte slabe are, e posibil să pierzi.
  4. Este o competiție. Dar dacă uiți să te simți bine, să te distrezi și să evoluezi de la tur la tur, e fix degeaba. Bani aruncați pe fereastră. Fix asa și cu freelancing-ul. Timp, energie, sănătate și bani aruncați pe fereastră, dacă uiți să te distrezi.

Pleci pe o insulă pustie și ai voie să-ți iei doar 3 lucruri cu tine. Ce ai lua?

În primul rând, un elicopter sau o barcă cu rezervorul plin și GPS. Ca să am soluție în cazul în care mă plictisesc și vreau sa plec de acolo.

În al doilea rand, un cuțit multi-funcțional cu cremene.

Un cort de Glamping, cu hamac de plasă care poate să îmi servească și drept plasă de pescuit.

Vrei să vezi cu cine am mai stat de vorbă? Click aici.

Elena Savulescu
Elena Săvulescu, un om simplu și visător din București. Las frânturi din mine și pe https://impulselena.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *