Profesioniștii în comunicare | „Există o componentă emoțională mai puternică în vest.”- Cristina Puțan, PRbetalectură de 12 minute 0

Cristina PRbeta Timișoara

Domeniul comunicării este unul atât de dinamic, complex și schimbător, încât a ține pasul cu toate noutățile din industrie devine, în sine, o ocupație full-time. Căreia i se adaugă, bineînțeles, munca efectivă și provocările legate de proiecte, clienți și bugete, indiferent de nișa pe care ne specializăm. Dar, dacă un lucru e cert în această industrie, acela e faptul că mereu există oameni frumoși, dispuși să ne împărtășească din experiența lor, să ofere o încurajare sau o mână de ajutor.

De aceea, ne-am gândit să-i aducem mai aproape de tine pe specialiștii din marketing și comunicare de la care am avut (și avem încă) multe de învățat. Sperăm ca această serie de interviuri bilunare să-ți aducă un plus de inspirație, o altă perspectivă asupra încercărilor de zi cu zi din această meserie, precum și tips & tricks care să-ți fie de folos.

De data aceasta, ne concentrăm asupra PR-ului din România, care a fost oarecum zdruncinat în ultimele luni, de întrebări și provocări fără precedent. Și uneori, cel puțin în aparență, fără răspuns.

Am ales să stăm de vorbă cu Cristina Puțan, owner al agenției PRbeta și un profesionist care face lucrurile așa cum ne place nouă – cu etică și cu o doză de „nebunie”, după cum ea însăși mărturisește. În plus, am vrut să aflăm mai multe și despre perspectiva unui om care a reușit să se impună în această industrie, unde multe resurse sunt concentrate la nivel de capitală, muncind și trăind în Timișoara.

Cristina, povestește-ne puțin despre tine, ca om și profesionist, totodată. Care sunt direcțiile majore în care se împarte timpul tău, în general? Ce prețuiești și ce preferi să ocolești, în viața personală și în cea profesională?

Am învățat că unul dintre cele mai importante lucruri pentru mine este să pot păstra un echilibru între diferitele laturi ale vieții mele. Prețuiesc oamenii sinceri și dintr-o bucată, atât pe plan personal, cât și profesional. Îmi plac situațiile care mă scot din zona de confort, proiectele care mă provoacă și situațiile spontane. Etica și bunul-simț sunt două valori la care țin foarte mult și le consider esențiale în tot ceea ce fac. De aceea, cred că ocolesc să mă plasez în contexte gri, deși de multe ori par a fi soluții mai simple în diverse situații cu care mă confrunt.

Cum arată, pentru tine, o zi obișnuită de lucru în contextul actual? Ce s-a schimbat în ultimele 3 luni și cum te-ai adaptat la noua realitate?

Modul în care lucrez împreună cu echipa mea de la PRbeta este destul de atipic. Pentru mine, contează foarte mult să respectăm fiecare deadline și să livrăm calitate, însă nu sunt relevante orele de sosire și plecare din birou, spațiul din care alege fiecare să lucreze sau dacă oamenii sunt în oraș sau în altă parte. Ne-am adaptat rapid la schimbare, poate și pentru că noi eram deja obișnuite să funcționăm parțial remote.

În plus, pentru că întâlnirile sunt acum toate online sau la telefon, am avut mai mult timp pentru planificare și reorganizare. Pregătesc, împreună cu echipa, o serie de proiecte noi, diferite față de ce am făcut până acum, dar continuăm să lucrăm și la cele începute în trecut. Cred că ne aflăm într-o perioadă în care capacitatea de adaptare la nou este esențială și vor avea cel mai mult de câștigat cei care, păstrându-și valorile și coloana vertebrală, vor găsi noi moduri de a lucra și vor avea curajul să încerce lucruri noi.

Acum 10 ani puneai bazele proiectului PRbeta, care între timp s-a transformat în agenție. Cei 10 ani de muncă susținută au făcut ca agenția să devină un punct de reper pentru oamenii de comunicare din Timișoara și nu numai. Ce realizări sau provocări te-au format ca specialist și lider în acest domeniu?

Când am început PRbeta, în noiembrie 2009, îmi doream să fie un spațiu care oferă resurse utile celor care vor să învețe mai multe despre ce înseamnă comunicare online. Componenta educațională a brandului a rămas preferata mea și acum, după mai bine de 10 ani. Chiar dacă, între timp, PRbeta a devenit agenție de comunicare și lucrez cu branduri de toate felurile din mai multe zone ale țării, cred că este important să nu uităm niciodată că suntem responsabili să educăm atât viitorii profesioniști din domeniu, cât și actualii și potențialii clienți. Cu cât dezvoltăm o piață mai matură, cu atât avem fiecare mai mult de câștigat.

Cred că este important să nu uităm niciodată că suntem responsabili să educăm atât viitorii profesioniști din domeniu, cât și actualii și potențialii clienți. Cu cât dezvoltăm o piață mai matură, cu atât avem fiecare mai mult de câștigat.

Care sunt proiectele cele mai dragi sau cel puțin memorabile, la care ai avut ocazia să lucrezi în acești ani?

Unul dintre proiectele mele preferate va rămâne mereu seria de workshop-uri PRbeta. Inițial adresate studenților, apoi oferite, la cerere, diverselor companii care aveau nevoie de asta, simt că workshop-urile au lăsat o mică amprentă în viața profesională a unor tineri care acum fac lucruri minunate și pe care îi respect enorm.

Fiecare campanie mai specială la care lucrez împreună cu echipa mea îmi rămâne aproape de suflet. Avem clienți cu care colaborăm deja de un deceniu și alături de care am creat proiecte pe care le-am văzut cum cresc de la an la an. De asemenea, sunt campanii punctuale la care am lucrat și care m-au ajutat să îmi depășesc limitele.

Însă, cred că cel mai mult iubesc Conferința PRbeta, eveniment pe care timp de 8 ani l-am coordonat alături de Oltea Zambori. Ar fi trebuit să împlinească 10 ediții acum, în 2020. Din cauza contextului, am amânat evenimentul pentru anul viitor. Am ales astfel mai mult pentru că scopul lui este să reunească la Timișoara specialiști în comunicare, de peste tot de prin țară, dar și curioși care vor să aprofundeze diferite aspecte ale acestei meserii. Am simțit că ne vom bucura mai mult de revedere, chiar dacă trebuie să mai așteptăm puțin până ea se va întâmpla.

Conferința PRbeta

Cum arată industria și munca de PR în Timișoara? Ce diferențe semnificative există (dacă ele într-adevăr există) față de modul în care se face PR în București?

Îmi respect clienții și încerc mereu să le ofer cele mai bune soluții, la cele mai bune prețuri. Am o echipă tânără și creativă, cu chef de muncă și cu glumele la purtător, fără a uita vreodată că deadline-ul este sfânt și că fiecare client are particularitățile lui. După părerea mea, așa ar trebui să arate lucrurile în toate agențiile, indiferent de orașul în care își desfășoară activitatea.

Într-o notă mai serioasă, există câteva diferențe între piața din Timișoara și cea din București. Majoritatea brandurilor mari au sedii centrale la București, echipele de comunicare își desfășoară activitatea acolo și bugetele sunt împărțite pe măsură. Asta nu înseamnă că la Timișoara nu există excepții. Avem câțiva clienți mari și foarte mari, unii internaționali, care au sediile din România aici și cu care dezvoltăm proiecte de lungă durată.

Ce îmi place, însă, la nivel de diferențe, este că la Timișoara am ocazia să lucrez cu tot felul de companii mai mici, multe dintre ele branduri lansate de familii sau prieteni apropiați. Cred că există o componentă emoțională mai puternică aici, în vest. Sunt business-uri începute din convingere și pasiune pură care, în timp, devin puncte de referință pe piața regională. Pe de o parte, resursele de care dispun sunt limitate. Pe de altă parte, energia pe care o transmit și modul în care se implică în creșterea și dezvoltarea lor este un lucru special, care pe mine mă inspiră.

Care crezi că sunt cele mai spinoase probleme de etică de care ar trebui să fie conștienți oamenii de PR, în ziua de azi?

Suntem într-o pandemie, în plin an electoral. O combinație mai nebună nu cred că am avut vreunul dintre noi șansa să trăim până acum. Sunt foarte multe oportunități, dar am văzut și extrem de multă speculă, din păcate. Fiecare face ce știe și cum știe pentru a supraviețui în această perioadă. Mi se pare foarte important, însă, să nu ne uităm valorile și, chiar dacă uneori este dificil, să reușim să facem alegerile corecte, gândindu-ne cine ne dorim să fim cu adevărat.

Fiecare face ce știe și cum știe pentru a supraviețui în această perioadă. Mi se pare foarte important, însă, să nu ne uităm valorile și, chiar dacă uneori este dificil, să reușim să facem alegerile corecte, gândindu-ne cine ne dorim să fim cu adevărat.

Cum procedezi dacă o colaborare nu mai arată deloc așa cum îți imaginai sau doreai tu la început? Preferi să pui punct sau încerci să o redresezi?

Cred că totul merită o a doua șansă și întotdeauna o ofer. Suntem cu toții oameni și e important să avem răbdare ca lucrurile să se calibreze. Activăm într-un domeniu dinamic și trebuie să ținem cont de asta, chiar și atunci când lucrurile nu arată așa cum ne-am imaginat. Mereu încerc să repar ceea ce poate fi reparat și iau decizia de a înceta o colaborare doar atunci când sunt convinsă că am făcut tot ce am știut și totuși lucrurile nu s-au îmbunătățit.

Îmi spunea bunica mea, când eram copil, că cel mai important este să merg seara la culcare cu sufletul împăcat. Este sfatul pe care îl urmez cu sfințenie și acum, după 30 de ani. Fac tot ce pot ca fiecare parte implicată într-o relaționare să aibă șansa de a repara greșelile, fie că vorbim despre viața profesională sau cea personală.

La PRbeta organizați anual stagii de internship pentru tinerii care vor să înțeleagă mai bine ce presupune munca în acest domeniu. Ce i-ai sfătui pe începători, care ar fi cei mai importanți pași pe care ar trebui să-i facă la început de carieră?

Nu cred că există o rețetă pentru un debut exemplar. Cred că mai degrabă există niște soft skills pe care trebuie să le aibă sau să și le formeze: să fie mereu curioși, să-și urmeze instinctul, să fie atenți la lucrurile pe care le stăpânesc și să aibă răbdare să le învețe pe cele pe care nu le stăpânesc. Totodată, să profite de toate oportunitățile care le ies în cale și să nu uite niciodată de importanța voluntariatului.

Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit, la rândul tău, de-a lungul carierei?

Eram încă studentă și membru al OSUT (Organizația Studenților din Universitatea de Vest Timișoara) când am început să cochetez cu PR-ul. Președinte era, la vremea aceea, Laurențiu Georgescu, un om minunat care s-a dovedit a fi un leader înnăscut. De la el am învățat că, pentru a reuși să fac ceva durabil, este important să cred în mine, în proiect și în oamenii cu care lucrez. Și, la fel de important, am învățat că fără o doză de ”nebunie” nu prea ai cum să faci ceva cu adevărat important.

Cum delimitezi viața personală de cea profesională, într-un domeniu în care trebuie să fii mereu informat și pregătit pentru orice situație de criză sau eveniment neprevăzut?

Totul ține de echilibru și flexibilitate. După ce, în urmă cu câțiva ani, am ajuns într-o zonă de burnout, am învățat că este foarte important să ofer la fel de multă atenție ambelor aspecte ale vieții mele. Din fericire, am o echipă minunată. Lucrăm cot la cot, dar ne și deconectăm fiecare, în funcție de nevoi. Mereu este cineva atent la fiecare dintre clienți, însă alternăm perioadele, în așa fel încât să ne putem bucura de familii, prieteni și timp petrecut cu noi înșine, fără a neglija pe nimeni. Nu a fost ușor, dar până la urmă am găsit echilibrul pe care mi l-am dorit.

Pleci pe o insulă pustie și ai voie să iei doar 3 lucruri cu tine. Ce ai lua? 🙂

Nimic. Aș lua cu mine un prieten. Orice lucru poate fi înlocuit, orice situație poate fi rezolvată. Dar prefer să nu fac asta singură, să pot împărți cu cineva provocările care-mi ies în cale.

__________

Sperăm că vorbele Cristinei îți vor da un plus de energie și îndrăzneală să realizezi lucruri frumoase în acest domeniu, care să ne înspire pe toți într-o bună zi.

În plus, îți recomandăm să arunci un ochi și la celelalte interviuri din această serie, cu specialiști unul și unul! Dacă ți-ai dori să intervievăm pe cineva anume, te rugăm să ne spui propunerea ta, în secțiunea de comentarii.

__________

Credit foto: imaginile fac parte din arhiva personală a Cristinei și a agenției PRbeta.

Alina Opris
Cred în puterea cuvintelor de a clădi punți între minți și suflete, dar și în forța lor distructivă, deopotrivă. O prefer și o aleg (mai mereu) pe cea dintâi. În zilele cu mult soare deasupra Timișoarei, îmi iau inima-n dinți și mă duelez cu scrisul și peallie.ro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *